Inventat în secolul al XIX-lea, metronomul mecanic permite măsurarea precisă a intervalelor scurte de timp. Dispozitivul are o formă piramidală, cu o latură înclinată, pe care este fixat un pendul mobil.
Prin balansarea ritmică dintr-o parte în alta, metronomul ajută la controlul și sincronizarea frecvenței acțiunilor fără a pierde ritmul. Acest dispozitiv este utilizat în principal în domeniul muzical — în timpul repetițiilor și concertelor.
Construcția metronomului include și o scară care permite setarea frecvenței dorite a bătăilor. Cu cât greutatea este mai sus pe pendul, cu atât frecvența este mai mică și invers. Astăzi, modelele mecanice au fost în mare parte înlocuite de cele electronice, care includ adesea un acordor încorporat pentru sincronizarea instrumentelor muzicale.
Istoria metronomului
Metronomul a fost inventat la începutul secolului al XIX-lea. Invenția îi aparține savantului Dietrich Nikolaus Winkel din Amsterdam, însă mecanicul și pianistul Johann Nepomuk Mälzel a fost cel care i-a oferit o aplicație practică.
După ce a îmbunătățit metronomul lui Winkel, Mälzel a început producția acestuia în Țările de Jos. La acea vreme, scopul principal al dispozitivului era măsurarea tempoului în compozițiile muzicale. Renumitul compozitor Ludwig van Beethoven a făcut metronomul cunoscut în întreaga Europă. El a fost primul care a indicat tempoul în partiturile sale cu abrevierea „MM” (Metronomul lui Mälzel), urmată de un număr, de exemplu „MM30”, care însemna 30 de bătăi pe minut.
În 1895, omul de afaceri german Gustav Wittner a început producția în serie a metronomului. După ce a patentat invenția, a produs inițial modelul clasic al lui Mälzel, dezvoltând ulterior versiuni îmbunătățite. Compania Wittner, denumită după el, a devenit cunoscută la nivel mondial și rămâne până astăzi un lider în producția de metronoame mecanice și electronice de înaltă calitate.
Inițial, metronomul era folosit doar de muzicieni și compozitori profesioniști. Totuși, utilizarea sa s-a extins și în alte domenii. În 1923, artistul american Man Ray a inclus un metronom în lucrarea sa sculpturală intitulată „Obiect pentru distrugere” — un metronom cu o fotografie a unui ochi feminin atașată de pendul.
În 1957, lucrarea lui Man Ray a fost furată dintr-o galerie de artă din Paris și distrusă cu un foc de armă de către un grup de studenți, în fața mai multor martori. Acest incident nu numai că nu i-a adus prejudicii artistului, ci i-a sporit faima. Man Ray a primit o despăgubire substanțială de la asigurări și a produs 100 de copii ale lucrării, numindu-le „Obiect indestructibil”.
Un moment important din istoria metronomului este utilizarea sa în timpul asediului Leningradului (1942–1944). În acea perioadă, din cauza întreruperii transmisiei radio, metronomul era folosit pentru a avertiza populația despre raidurile aeriene și bombardamente.
50 de bătăi pe minut semnalau o situație sigură, în timp ce 150 de bătăi pe minut indicau pericol extrem. Această utilizare istorică a fost ulterior imortalizată în lucrarea muzicală „Metronomul din Leningrad”, cu versuri de Matusovski și muzică de Basner.
Tipuri de metronoame
Metronoamele mecanice au fost utilizate pe scară largă până la sfârșitul secolului al XX-lea. În prezent, însă, acestea au fost aproape complet înlocuite de modelele electronice, care sunt mai precise și mai versatile. Compania Wittner, activă încă din secolul al XIX-lea, rămâne un lider în domeniu.
Metronoamele electronice au un aspect diferit și oferă mai multe funcții. Nu mai sunt piramide cu pendul, ci dispozitive compacte din plastic, cu butoane și afișaj digital. Printre caracteristicile lor principale se numără:
- Dimensiuni compacte. Un metronom electronic este ușor, subțire și încape cu ușurință într-un buzunar, într-un dosar sau într-un rucsac.
- Interval larg de tempouri. Modelele moderne acoperă un interval de la 30 la 280 de bătăi pe minut.
- Multifuncționalitate. Sunetul standard al bătăilor poate fi înlocuit cu bipuri sau alte tonuri.
- Memorie pentru înregistrarea și redarea modelelor ritmice.
- Funcții suplimentare: acordor integrat, diapazon electronic, înregistrator și cronometru.
- Utilizare pe timp de noapte. Afișajele cu iluminare de fundal facilitează setarea tempoului chiar și în condiții de lumină scăzută.
Dacă Mälzel și Wittner ar vedea aceste funcții moderne, cu siguranță ar fi impresionați. Metronoamele electronice depășesc modelele mecanice în aproape toate privințele — cu o singură excepție: depind de o sursă de energie. În schimb, metronoamele mecanice funcționează cu un mecanism cu arc și nu necesită alimentare electrică.
Metronomul disponibil pe site-ul nostru este compatibil cu toate browserele și sistemele de operare. Lansarea programului este simplă și rapidă. Este o soluție practică pentru oricine dorește să păstreze ritmul fără dificultăți.